Datorita sedentarismului, noi avem parti ale Corpului aproape fara miscare, unde se depun majoritatea reziduurilor alimentare.
Mobilitatea este pentru noi ca si Respiratia, în activul Vietii. Noi, Crestinii, suntem învinuiti ca neglijam „îngrijirea” Corpului. În sensul nostru Miscarea este o „capacitate” a Vietii, ce nu are „scop” în sine,
ci este doar o modalitate de activ. Nu are scop de a „stapâni functii si organe”, ci ca sa fie o trecere libera a Miscarii prin tot Corpul.
Nu faceti din Miscarile Corpului „religie”, ca este patologic, ci considerati-le propriile dumneavoastra miscari, ce nu au de-a face cu Religiosul. RITUALUL nu este „miscare”, ci „GEST SACRU”, ce înseamna altceva.
Miscarea este o „daruire de hrana” organelor izolate si blocate de boli, care singure nu mai pot primi. Unii prea „religiosi” resping
aceasta, ce este o „refuzare de ajutor celor ce nu se mai pot misca”. Celor fara mâini si picioare le dai posibilitati de miscare sau îi poarta altcineva. Miscarea este tot asa de necesara si „terapeutica”, precum „hrana alimentara”. „Energiile corporale”, în natura lor, nu pot fi SACRALIZATE”, ci doar folosite în vederea RITUALULUI SACRU.
Nu va concentrati pe trasee energetice, ca este periculos, noi nu avem în vedere decât „miscarea ca atare”, restul sa se faca dupa fiziologia propriu-zisa; noi trebuie sa pastram cu atentie doar „capacitatea de miscare”, doar asa „Memorialul în sine” se va trezi (de intervenim noi cu diferite concentrari, putem preface si denatura si mai rau „memorialul fiziologic adevarat”). Nu introduceti „alt” Memorial în Mobilitatea energetica.
Noi vedem Mobilitatea în trei moduri:
– Stoarcere-presare-spalare;
– dilatare-întindere;
– crestere-acumulare, pe „zonele Corpului”, Cap, Trunchi, Membre (fiecare cu anexele lor).
Obisnuiti-va sa aveti o „Pozitie de Rememorare mobila permanenta”, dupa propriul specific si boala (de cap, de trunchi sau de membre). Sunt forme de „mobilitate din stare statica” (pozitii diferite fixe ale unor parti organice); „mobilitate semistatica”; „mobilitatea activa”, prin miscari directe si repetative (cum sunt miscarile fortate). Mai este o mobilitate „psiho-mentala directa”, prin concentrari mentale directe. Noi ne
ferim de „pericolul magic” al „mobilitatilor energetice”, dar nu excludem „normalul mobil” al energiilor, care este „miscarea obisnuita” a noastra.
Folositi Miscarea în Practica Gestului, ca mobilitatea Memorialului
propriu. Ridicarea Capului, plecarea, întinderea mâinilor-bratelor, închiderea sau deschiderea Ochilor, etc. sunt des folosite în Rugaciune. Aplecati-va cu Fruntea la podea, si stati asa un timp, este modul de Rugaciune al Sf. Moise arapul. Sf. Pahomie cel Mare se Ruga doar cu Mâinile în sus. Altii în genunchi, dupa specific propriu. În Rugaciune unii folosesc Respiratia. Si unii Sfinti Filocalici o recomanda. Pentru lumea
de astazi, cu atâtea „pacate corporale”,
Respiratia este un punct de mare valoare. Respiratia deschide, desface si usureaza miscarea Memorialului atât corporal, cât si sufletesc. Respiratia este corespondenta „miscarii neîncetate” a Vietii în general.
MEDICINA ISIHASTA 