Fragmente Avva Ghelasie Gheorghe – Chipuri Cuvinte

„Creştinismul vine cu identificarea Adevăratei Mistici, în
deosebirea celei de Rai şi a celei de cădere. Mistica Unirii
Sufletului orb cu al său Corp este automistica de refacere a
Chipului căzut. Misticile necreştine se opresc la această
mistică, confundând Sufletul cu însuşi Dumnezeu.
Gândirea greacă are o vagă amintire a căderii Spiritelor
în materie, dar a uitat de Actul propriu-zis al Căderii din
Rai.”

„Antichipurile căderii în contrarietate noi le deosebim
prin dualitatea Bine-Rău, pozitiv şi negativ. Însă noi
aspirăm la Chipul Integral Dinaintea ruperii Chipului în
„Bun şi Rău”.
Răul este Rău doar dacă Fiinţa se Asociază cu Acest
Fictiv Rău şi-l face să fie prin Fiinţa în sine. Răul are astfel
doar Participare de Fiinţă, dar nu Fiinţă în sine.
Există doar Unicul Logos Fiul-Cuvântul Dumnezeiesc,
care totodată Se face Unicul Întrupat Hristos şi Acest Unic
Hristos Întrupat Se face apoi Chipul tuturor Chipurilor Fraţilor Hristici de Creaţie. „

„Creştinismul este în primul rând Chip Fiinţial al Iubirii.
De aceea Numele Iubirii este Treimic: Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh, ca Dumnezeu, şi este Treimic de Creaţie: Tată, Copil,
Mamă. Fără această Treime Deodată în Egalitate, neamestecată şi niciodată în lipsa vreuneia, nu este Chip de Iubire
Adevărată.”

„Chipul Iubirii este Suprachip, ca Chip de Dumnezeu
Coborât în Creaţie şi Dăruit Creaţiei, în care Creaţia Urcă
ca Împărtăşire-Îndumnezeire.
Chipul Iubirii este Arhechipul lui Dumnezeu Tatăl.
Dragostea este Sfântul Duh şi Dăruirea este a Fiului. În
Dumnezeire sunt toate Feţele Iubirii ca Treime de Persoane Dumnezeieşti Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
În Creaţie se începe cu Fiul-Dăruirea, prin Fiul se
ajunge la Dragostea-Mamă şi Agape Dăruire-Fiu coboară
Suprachipul de Tată-Iubire Dumnezeiască. „

„Femeia trebuie să-şi depăşească complexul ascuns al
„urâţeniei”, ştiindu-se Chip al Frumosului Etern de
Feciorie-Mamă. Dragostea Feminină este Frumosul Chipului de Mamă. Femeia care nu se simte Mamă în esenţa sa
are complexul „urâţeniei şi sterilităţii”, până la suferinţa
ce răbufneşte în desfrâu.
Femeia trebuie să se simtă Mamă, nu doar pentru
Copiii proprii, ci faţă de toată Creaţia. Mama nu este sex,
ci Arhechip de Iubire de Creaţie Totală. Chipul de Mamă
este dincolo de toate Iubirile de Creaţie, este însăşi Taina
Creaţiei.
Chipul de Bărbat este Suprataina de Chip al lui
Dumnezeu. Bărbatul este Preoţie, coborâre de Chip
Dumnezeiesc în Creaţie. Mistica Femeii este Mistica Maicii
Domnului, Mama Universală. Mistica Bărbatului este
Mistica Preoţiei.
Pe Faţa Bărbatului trebuie să Strălucească direct Chipul
lui Dumnezeu. Bărbatul are Chipul lui Dumnezeu în
Afară, la Vedere. Femeia Îl Poartă ca Icoană cu Braţele
ridicate, ca pe o Împărtăşire-Potir, dincolo de Creaţie.”

„Maica Domnului este Puntea Dublei Întrupări. Prin
Chipul Ei se Întrupează Dumnezeu şi tot prin Chipul Ei ne
Întrupăm şi noi în Hristos-Dumnezeu.”

„Ce trebuie menţionat este faptul că Suflarea Divină,
când penetrează „zămislirea părinţilor”, ţine cont de
„memorialul naturii acestora”, încât sufletul şi trupul
respectivului Om vor fi şi ele într-un „specific propriu”, în
care Divinul adaugă „Daruri menite să curăţească păcatele
moştenite şi să dezvolte virtuţile”, ca Dar de Iubire Divină
pentru „restabilirea creaţiei”.”

„Se vorbeşte în Mistică de Trăirea Totalităţii Cosmice.
Unii vorbesc de o Unificare cu Universul, până la
Identificare cu Dumnezeu, aşa cum spun indienii: „eu
sunt Dumnezeu”. În viziunea creştină, nu se amestecă
Dumnezeirea cu Creaţia, dar se evidenţiază şi Totalitatea
Chipului de Creaţie ca o Copărtăşie neamestecată.
Dumnezeirea este Chip Deplin în Sine. Creaţia, ca Chip
şi Asemănare (Facere 1,26), este de asemenea Deplinătate
de Chip Creat. Această Deplinătate face Chipul Creat
Copartener cu Chipul Creator Dumnezeiesc, ca Dialog de
Împărtăşire fără amestecare sau confundare, Chipul Deplin
fiind tocmai Păstrarea neamestecării. Fără Chipul Deplin al
Creaţiei, Mistica este într-adevăr panteistă. Doar Chipul
Deplin de Creaţie dă Chip real de Creaţie.”

„Noi fiecare suntem Înrudire-Frate cu Fiul Dumnezeiesc,
ca Chip de Fiu, pe plan Cosmic Înrudire cu Îngerii (de
unde Îngerul păzitor al fiecăruia). De asemenea şi totodată
suntem Înrudire cu Chipul Mamei, ca Fii ai Mamei din
care ne Naştem şi, cosmic, Înrudiţi cu Natura din care
luăm Elementele Vieţii (de unde Hrana permanentă din
Natură). Şi suntem Înrudiţi cu Omul în Chipul căruia ne
Naştem şi Vieţuim.
Ştiinţa medicală zice că noi suntem Chip de Bărbat sau
de Femeie ca exterior biologic. Psihologia zice că suntem
caracter masculin sau feminin. Religia zice că suntem Chip
Creat ca Suflet şi Corp, în care este Pecetea Chipului lui
Dumnezeu. Ca Mistică Integrală, toate aceste Trei Chipuri
ne definesc pe noi.”

„Unii fac pretinsa „ştiinţă” magică a ziselor „planuri de
coborâre a Divinului şi de Reurcare a Acestuia”. În
viziunea creştină, noi trecem peste „magia involuţiei şi
evoluţiei”, ce este rezultatul căderii din Rai. Căderea rupe
Integralitatea Chipului de Creaţie şi-l face „părţi de Chip”,
de unde impresia de planuri de evoluţie şi devenire.
Viziunea creştină este a Chipurilor Depline de la început,
ca Indestructibile.
În mod normal nu trebuia să fie căderea din Rai. În Rai
era o Creştere şi o înmulţire, dar de altă factură. Căderea
schimbă Chipul, dar nu poate distruge Chipul.
În Rai se spune că întâi se vedea Sufletul şi apoi Corpul,
Sufletul fiind Fiinţa reală a noastră. Căderea în păcat
orbeşte Sufletul şi se inversează raportul, Corpul luând
locul de evidenţiere (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul).
În mod normal, Mistica trebuie să fie Unirea Integrală a
Chipului de Creaţie Suflet şi Corp cu Dumnezeirea. După
cădere se mai adaugă o „mistică de Creaţie”, de Reunire a
Corpului cu Sufletul, ca de-abia atunci să se facă
Adevărata Mistică a Unirii cu Dumnezeu.”

„Cea mai mare „minciună” a păcatului căderii din Rai
este „evoluţia”. Dumnezeu este Chip în Sine şi Creaţia Sa
de asemenea Chip. Chipul este Totalitatea Fiinţială de
Sine, care apoi se deschide pe Sine, deschiderile Sale fiind
Viaţa Chipului Total, Permanentul Indestructibil de la
început şi în Nesfârşire.
Dumnezeu este în Esenţă Treime Chip, nu a fost
niciodată altceva şi nu „devine niciodată altceva”. Dumnezeu Chip Treime Creştin nici în Creaţie nu este altceva.
El Rămâne Treime Fiinţială în Sine, iar Creaţia este Creaţie
pură în care Dumnezeu nu se amestecă pe Sine.”

„Dumnezeu este Concretul Absolut, Permanentul
Indestructibil. Creaţia este după Chipul Său, deci tot
Permanentă şi Indestructibilă. Creaţia este Făcută să Fie
Veşnică. Aşa, Cuvântul-Fiul Creează Chipul Creat Vrednic
de Veşnicie, Chipul de Cer, în care Coboară Chipul de
Dumnezeu.”

„Cuvântul este Arhechipul Creator şi Cerul este
Arhechipul Creaţiei. Arhechipul Cuvântului este Fiul
Dumnezeiesc şi Arhechipul Cerul este Maica Domnului.
Şi Cuvântul Se Face Trup-Creaţie (Ioan 1, 14).
Vorbirea Cuvântului Se Întrupează
În Chipul de Mamă-Lumină,
Mama, Taină Întrupării Cuvântului,
Mama, Ce Naşte Copilul Cuvânt,
Mama, Chip de Cer şi Pământ,
Mama, Inima de Cuvânt,
Mama, Sânge de Duh,
Mama, Lumina Primordială.
Revelaţia Creştină începe cu această Taină mai presus
de toate, a Fiului Dumnezeiesc, care prin Creaţia Sa
Proslăveşte Taina Chipului Tatălui Dumnezeu.
Prin Chipul Mamei Create Fiul Creator Renaşte Chipul
Tatălui Dumnezeu.”

„La început Fiul-Cuvântul
Creează Chipul Fiinţei Create,
Creează Chipul Mamei,
Ce are Dublu Chip,
Chipul de Cer al Tatălui
Şi Chipul de Pământ al Fiului.
La început Cuvântul
Creează Cerul şi Pământul (Ioan 1,1; Facere 1,1).”

„Icoana este Chip de Dumnezeu la Vedere.”

„Raiul este „fără negaţie”. Căderea din Rai aduce
„negaţia”. Fiinţa Limbajul Chip este Treimea Chip Dumnezeiesc, Chipul Tatălui-Iubirii, Chipul Sfântului Duh-Dragostei, Chipul Fiului-Cuvântului. Iubirea este Supraafirmaţia, Dragostea este Afirmaţia şi Cuvântul este
Recunoaşterea.”

„Un Anume Cuvânt al Tău se Întrupează Creând Fiinţa
mea.
Şi Acest Cuvânt este Scânteia ce Creează „născând”
Sufletul meu,
Chip de Dumnezeu Cuvânt întrupat în Chip de Suflet
Creat fără amestecare.
Un Anume Cuvânt al Tău m-a Creat,
Şi Sufletul meu este Chip al acestui Cuvânt al Tău
Şi în Acest Cuvânt al Tău ne Regăsim Vorbind reciproc.”

„Orice Sfânt dacă are în el Icoana-Chipul lui Hristos se
face şi el Icoană de Creaţie.
Sfinţii nu pot deveni prin ei înşişi Icoane, ci doar prin
Iconizarea Icoanei lui Hristos. Sfinţii sunt Iconizări prin
Icoana Hristică, nu Icoane în Sine.
Icoana este Liturghia Întrupării Chipului lui Hristos în
Chip de Creaţie. Icoana este Liturghie Hristică. „

„Evoluţia-devenirea nu este „prin construirea Corpului”,
cum zic unele mistici, de la „foc, aer, apă, pământ”. Este o
„mistică a Stihiilor”, dar în alt „sens”. Cele patru „Stihii”
sunt Chipurile Arhetipale ale „Lumii Cerurilor”, Lumina-focul, Cerul-aerul, Marea-apa şi separarea Pământ-Apă ca
cele Trei Zile ale Facerii Lumii (vezi Fac. 1-13).”

„Când vei începe să Vezi Chipul de Suflet atunci începi
cu adevărat să „Trăieşti Isihast”.”

„Ritualul este Chip de Sf. Duh direct. Cine exclude
Ritualul se „lipseşte” de Însuşi Sf. Duh. „

„Dumnezeu Tatăl este Iubirea Chip, Sf. Duh este
Dragostea-Dorul Chip şi Fiul este Dăruirea-Doinirea-Cântarea Chip. Isihasmul este Dor-Duh Permanent în Sine
de Dumnezeu în Doinire-Cântare Permanentă.
Dorul este Bătaia Duhului şi Doinirea este Respiraţia
Fiului. Aici sunt Originile Vieţii, în Chipurile Transcendentale ale Însăşi Vieţii Dumnezeieşti în Sine.”

„Dumnezeu în Sine este Tatăl-Iubire în Duh Sfânt-Dor-Dragoste şi în Fiul-Cântarea-Cuvântarea, Viaţă-Iubire în
Inimă-Duh şi Respiraţie-Cuvântarea Spirituală Directă.
Acest Chip de Dumnezeu este Transpus-tradus şi în
Chipul de Creaţie.”

„Dumnezeu Creează din Iubire. Prin Harul Său Întipăreşte Chipurile Iubirii Dumnezeieşti în cele create.”

„Nu ai voie să mori „gol”… trebuie să iei cu tine
„Pământul” la Cer, cum zice parabola… Dumnezeu ne-a
Creat să „ridicăm” Fiecare, în mod propriu, Chipul
Pământului spre Unirea cu Chipul Cerului şi prin aceasta
să se realizeze „Coborârea Împărăţiei lui Dumnezeu”, care
este „Cer şi Pământ” în Unire şi „peste” acestea.
Eu nu mor „gol” de lume şi nici „legat de cele lumeşti”,
ci vreau să mor „Îmbrăcat cu Personalitatea Unirii Lumii
cu Dumnezeu”, tocmai Chipul Omului. De aceea, Sfinţii,
chiar dacă au trecut „pe lumea cealaltă”, ei sunt Veşnic
Uniţi cu Lumea, pe care o „Personalizează permanent şi
Lumea se Personalizează prin Sfinţii săi”. „

„Eu vreau să mor cu „Darul” Vieţii mele, „Comoara”
pe care o duc şi eu în Veşnicie şi care este Chipul Personalităţii mele. Şi acest „Dar” se va „Preface” în
Euharistia Liturgicului Veşniciei, în care „stricăciunea şi
suferinţa” lumii se „depăşesc” în Reintrarea în Veşnicia
Vieţii.
Esenţa Omului este Chipul său de Persoană. Omul este
transpunere creativă a Chipului lui Dumnezeu şi
într-un Chip de Creaţie şi această „Pecete Divină”, cum
zice Scriptura, „Suflarea Divină” pe care Dumnezeu o dă
lui Adam, este „Permanenţa Veşniciei noastre”. Acest
„Model Divin” nu poate „muri”, de aceea el ne Oglindeşte
şi noi ne Rememorăm în el.
Mare Taină este aceasta, că noi ne „Vedem Chipul în
Dumnezeu”, fără să se confunde sau să se amestece cu
Dumnezeu Însuşi. Şi în Chipul nostru, care este Persoana
proprie, se Vede, de asemenea, Divinul. Omul, ca o
configuraţie, este, astfel, Suprachipul Pecetei Divine şi
Persoana-Fiinţa proprie. Şi în cadrul Persoanei este
„complexul structurilor” Sufleteşti şi energetice trupeşti. „

„Sufletul este Asemănarea directă a Chipului de
Persoană şi trupul este „asemănarea” directă a Sufletului.
Păcatul a „umbrit” Pecetea Divină, Persoana, de asemenea, şi astfel, Sufletul a „orbit” şi el şi trupul este lăsat fără
control.
Noi ar trebui să avem o Conştiinţă Integrală de Persoană, care să se reflecte în Conştiinţa Sufletului cu rezonanţe în memoriile trupului. Şi, mai mult, „orientarea”
este de la Persoană la Suflet şi trup şi apoi de la Suflet şi
trup la Persoană.
Moartea ne „trezeşte forţat” la Conştiinţa de Persoană,
care, de este „goală”, este rău… Persoana are Taina de a se
Suprapersonaliza cu „Îmbrăcămintea” Memoriilor de
Persoană directă. Toată Viaţa Omului se întipăreşte pe
Chipul de Persoană şi aceasta este „Podoaba şi Rodul”
său.
Omul este „împlinit-crescut” după acest Chip de Supra-personalizare. Cu acest Chip ne prezentăm noi în Faţa lui
Dumnezeu. Moartea este „oprirea” Memoriilor trupeşti în
Memoriile Sufleteşti şi a acestora, apoi, în Memoriile
Persoanei proprii. Persoana cu Memorii Sufleteşti şi
trupeşti negative va avea chipul acestora…
Moartea este Dură şi grea, că Rupe ce nu se poate Rupe.
Cum să Rupi Corpul din Suflet şi Sufletul din Corp?…
Când Unul îl are pe Celălalt propriu Conţinut?… De aceea
la Moarte Sufletul Rămâne cu Memoria totală a Corpului
şi Corpul cu Memoria Sufletului. Aici este şi Taina
Materiei zise moarte.”

Avva Ghelasie Gheorghe – „Chipuri Cuvinte”